Valeria

Valeria

Valeria Peter Predescu în Folclor Nepieritor - 21 martie 2009

http://www.trilulilu.ro/video-divertisment/folclor-nepieritor-21-03-09 Postul de televiziune NCN Tv a difuzat sâmbătă, 2 mai 2009, de la ora 19.00 dar şi de la 23.00, duminică 3 mai de la ora 15.00 şi luni de la 15.30 emisiunea Folclor Nepieritor In Memoriam Valeria Peter Predescu. Astfel, telespectatorii clujeni, precum şi iubitorii emisiunii care ne urmăresc pe internet la http://ncn.ro au avut ocazia să revadă emisiunea din pragul Bunei Vestiri (ce paradox!). 21 martie...început de primăvară astronomică, prolog la ce avea să urmeze? Ştie doar Bunul Dumnezeu, cel căruia-I închina laude şi slavă...cântându-L ca nimeni altcineva... Doamne, privind-o acum, parcă emisiunea s-a desfăşurat în alte dimensiuni, pe alte coordonate, i-am descoperit alte înţelesuri. Parcă atunci, Domniţa din Ţara Năsăudului "s-a dăruit" mai mult ca oricând, s-a dăruit cu puterea celui care doreşte să împartă tot ce are mai de preţ cu toţi cei care ştiu să...preţuiască... M. Golban

VALERIA PETER PREDESCU NE-A PĂRĂSIT

Timpul n-a mai avut răbdare…
Pentru cei care n-au avut fericirea să-o cunoască pe Valeria Peter Predescu, nu ştiu cum aş putea s-o descriu eu în câteva cuvinte.
Am cunoscut o cu multi ani in urmă, fiind legate de aceaşi pasiune, scrisul, arta, cultura. Cum ar putea să prindă hârtia pulsul unui om, al unui prieten?
În lume existã unii oameni care sunt nãscuti sã trãiascã numai pentru meseria aleasa.Valeria ne-a fost colegă la Centrul de Cultură din Bistriţa Năsăud. Am invitat-o la festivalul Pe deal la Teleormănel, ea răspuzând invitaţiei la acţiunile organizate de noi.
Cei dimprejurul EI i-au spus totdeauna VALERICA. Familiaritate dictată de stilul EI franc şi neostentativ de a ţi se aşeza alături, fără emfază şi fără complexe, din prima clipă a unei întâlniri.
Avea o încredere necenzurată în oameni şi în puterea de comunicare sinceră, neprotocolară. Trădările nu au descurajat-o niciodată să-şi schimbe felul de a fi. S-a considerat datoare să zâmbească neforţat oricărui ins despre care credea că are ceva de spus.
Sfătuia pe oricine spre lucrul fără încrâncenare, făcut cu dragoste şi cu teamă de Dumnezeu, unica instanţă pe care-a recunoscut-o vreodată.
A cãzut drept si demn, aşa cum a trãit întreaga viatã, o viatã poate prea scurtã. Aripa nedreaptã a Destinului a lovit-O pe neasteptate, când mai avea multe de realizat.
De acolo de unde se aflã, am vrea sã stie de se poate, cã aici la noi la noi este primãvarã, este o zi frumoasã, dar tristã prin DISPARTIA EI.
A fost sufletul unor manifestari muzicale de larga rezonanta, I-AU FOST dedicate cĂrŢi, a imprimat CD-uri cu muzică populară şi cântece religioase. În toate aceste ipostaze şi-a relevat, cu prisosinţă, pasiunea, talentul, şi imensa-I dragoste de artă autentică şi durabilă.
Acum când clepsidra se scurge nestingherit, rămân amintirile despre un Om deosebit, neobosită culegătoare de noi cântece. Ne rămân cântecele cărora le-a dat glas cu multă trăire alături de interpreţi din Bistriţa, dragi sufletului ei, părintele Cristian Pomohaci şi Alexandru Pugna.
Am rămas mai săraci, Valeria Peter Predescu, va cânta în Tezaurul folcloric din ceruri alături de alţi interpreţi dispăruţi prematur dintre noi.
CD-urile aici pe pământ le vom asculta noi, Ea va cânta îngerilor în ceruri. Fără Ea, fără cântecele ei, suntem mai săraci.
’’Omul nu este stãpân pe duhul sãu de viatã, ca sã-l poatã opri la fel, nu este stãpân pe ziua morţii şi în aceastã luptã nu încape amânare.’’(Ecleziastul 8.8)
Reflectând la plecarea dintre noi, înclinăm sã credem cã Dumnezeu a iubit-o mult pe Valeria, scutindu-o, în marea-I bunãtate şi întelepciune, de chinurile suferinţei, chemând-o la sânul Sãu pentru a-i încredinţa o altã misiune la fel de sublimã în altã viaţã.
Iuliana Cîrnaru
CJCPCT Teleorman



Ce mi-e mie drag in viata - Folclor nepieritor 21.03.09

Stau bade si ma gandesc - Folclor Nepieritor 21.03.09

Hurduzaul stiu juca - Folclor Nepieritor 21.03.09

M-o întrebat cucuţu

La căsuţa d-ingă vale

Măi, bădiţă, struguraş

În frumosul nost Ardeal

Cruce sfanta, parasita

La căsuţa d-ingă vale - TVR2

02 mai 2009

A (mai) căzut o stea...

A (mai) căzut o stea de pe cerul cântecului popular românesc: Valeria Peter Predescu. Mutarea ei, neaşteptată, grăbită şi nedreaptă, la cele veşnice ne îndoliază sufletele, nouă, ardelenilor, indiferent că suntem truditori ai gliei, dascăli sau truditori ai condeiului. Pentru că, prin harul şi dăruirea ei exemplară pentru cântec, Valeria PETER PREDESCU ne-a pătruns tuturor în suflete, luminându-ne, măcar pentru o clipă, existenţele şi făcându-ne să ni se pară viaţa mai frumoasă.
Valeria PETER PREDESCU nu a fost un simplu interpret de folclor, ci o instituţie. În perioada când lucram la Studioul de Radio, apoi la cel de televiziune din Cluj-Napoca, am avut posibilitatea nu doar de a o întâlni mereu, ci şi de a colabora, mai ales la realizarea unor spectacole. De fiecare dată, Valeria PETER PREDESCU, Vali, cum îi spuneam, nu doar că răspundea prompt, dar ne surprindea fie prin noutatea repertoriului prezentat, fie prin promovarea, cu o generozitzate rar întâlnită, a unor tineri începători. Ştiu, de asemenea, câte ceva, desigur, şi de eforturile ei pentru conservarea şi promovarea valorilor etno-folclorice bistriţene şi ale plaiurilor natale.

Vali ne-a fost adesea oaspete drag, mie şi soţiei mele, Sava NEGREAN BRUDAŞCU, cu care, vreme de decenii, s-a aflat în cele mai cordiale şi prieteneşti relaţii. De altfel, deseori, ele au fost prezente în spectacole şi concerte, dar şi în emisiuni de radio sau televiziune. În acest sens, vor rămâne, cred eu, memorabile acele oraţii de nuntă, realizate împreună cu Nicolae Sabău, într-o emisiune de televiziune.

Valeria PETER PREDESCU nu a fost (Doamne, cât regret că sunt nevoit a folosi acest tim p al verbului „a fi”) nu doar un interpret de uriaş talent, dar şi unul care trăia cu intensitate ceea ce cânta. Ea trăia fiecare silabă din cântecele ei şi credea în adevărurile pe care acestea le transmiteau publicului. Iar publicul, la rândul lui, o îndrăgea, o preţuia şi o respecta pentru că, de fapt, cânta şi multe dintre bucuriile sau necazurile lui.

Fiecare din zecile de cântece pe care le-a înregistrat sau le-a prezentat în spectacole dezvăluie un univers excepţional, universul obârşiei artistei, legat prin mii de fire de rădăcinile neamului românesc.

Din păcate, acest om ales care a fost această artistă de mare talent şi har, nu a avut parte doar de satisfacţii şi bucurii pentru munca şi talentul ei. Viaţa nu a fost deloc generoasă cu ea. I-a dat bucuria naşterii a doi feciori, de care era tare mândră şi despre care ne-a vorbit mereu cu multă dragoste şi căldură, în schimb i-a întristat mereu sufletul datorită unor dovezi ale răutăţii şi nimicniciei umane.

Vocea şi harul VALERIEI PETER PREDESCU nu a bucurat doar sufletele românilor. Ea a emoţionat, cu prilejul turneelor din străinătate, şi zeci de mii de spectatori de peste hotare cărora vocea ei caldă le aducea în suflet frumuseţile meleagurilor româneşti şi bistriţene, vechimea ancestrală a melosului care-i tulbura şi emoţiona.

Decenii la rând, Valeria PETER PREDESCU, asemenea altor nume importante ale cântecului popular românesc, a făcut eforturi greu de crezut, străbătând ţara în lung şi în lat pentru a aduce, prin glasul şi cântecul ei, bucurie tuturor celor care ar fi vrut s-o asculte. Au fost numeroase situaţiile când, dumineca sau cu prilejul unor sărbători sau aniversări importante, în aceeaşi zi, Valeria PETER PREDESCU s-a aflat, la distanţă de doar câteva ore, în două sau trei locaţii aflate, adesea, la sute de kilometri unele de altele.

În timp, aceste oboseli, dar şi necazurile care n-au ocolit-o, i-au afectat mult sănătatea, i-au slăbit inima ei generoasă şi plină de căldură. Inimă care, iată, într-o noapte nefastă, a cedat, mutând-o pe Vali în lumea îngerilor vrăjiţi şi ei de bunătatea şi de căldura glasului ei.

De acum ne vor lipsi, câte zile vom mai avea, prietenia şi cântecul ei. Iar pe cei al căror sprijinitor a fost îi va lăsa nu doar cu sufletul îndoliat şi trist, ci lipsiţi de balsamul nepieritor al glasului ei.

Dumnezeu s-o odihnească!

Dr. Dan BRUDAŞCU



01 mai 2009

Valeria Peter Predescu - în corul îngerilor

A consemnat Mihai Teodor Naşca

E greu sa vorbesti despre oameni la trecut. Ne nastem singuri si murim la fel. Valeria Peter Predescu a plecat in lumea celor fara de dor probabil asa cum a si venit. Nu a vrut sa deranjeze pe nimeni, nu a vrut sa faca din asta un eveniment si atunci cand a fost anuntata ca Domnul de sus o asteapta a raspuns fara sovaiala. Ne-a lasat pe noi in urma cu povestile noastre despre domnia sa si cu un adevarat tezaur nasaudean, pe care greu ii va fi cuiva sa il mai egaleze. Vesnic cu zambetul pe buze, niciodata plangandu-se, convinsa mereu a poate da din pofta de viata si altora, mereu gata sa ajute la nevoie, cu povesti asemeni celor din cartile de povesti, cu glasul si graiul acela de-acasa- asa mi -o amintesc pe Valeria Peter Predescu. Mama Vali cum ii spuneau prietenii se intoarce acasa! Gata cu turneele obositoare e vremea odihnei… cand toate povestile sunt parca din vremurile trecute. Acum două primăveri ne acorda un interviu pe care îl redăm mai jos. Primavara aceasta si-a cerut un tribut prea mare… Ne va fi tare dor de tine Valeria Peter Predescu….


Rep: Doamnă Valeria Peter Predescu ştiu că o latură importantă a activităţii dumneavoastră este cea de culegător de folclor şi mai ştiu că prima dragoste au fost culegerile de folclor după care a venit şi cântecul...

Valeria Peter Predescu: Culegerile şi curiozitatea mea de a vizita bătrânii satelor m-a ajutat mult mai târziu. La început nu mi-am dat seama era numai o curiozitate pentru că fiecare bătrân avea câte o poveste interesantă. Avea să îmi mărturisească ceva numai mie aşa ca la o sfântă spovedanie. Îmi povesteau despre viaţa lor zbuciumată, despre perioadele crâncene din război, cum le îngheţau picioarele în tranşee, cum stăteau cu piepturile dezgolite în faţa gloanţelor. Mi-au mărturisit cât de dor le-a fost de ţară şi de cei dragi, de sat şi tradiţii. Mai târziu am găsit acele îndurerate şi însângerate scrisori din război, scrise sub formă de poezii şi care erau păstrate la grinda de la podul casei. Multe dintre ele sunt păstrate şi astăzi şi marea părere de rău este că cei care le-au scris nu s-au mai întors de pe front. Toate poveştile acestea laolaltă m-au făcut să lăcrimez şi să mă apropii pe zi ce trece de aceşti oameni, uitaţi într-o lume a satului. I-am căutat mai des şi le-am ascultat aceste poveşti răbufnirea lor în veselie, în cântări, în strigături, în lucrurile din partea mai veselă a vieţii. Le-am adunat, le-am pus în caiete apoi în cărţi. Am restituit oamenilor o parte din “zestrea” încredinţată. Am trecut cântecele acestea prin sufletul meu, prin sensibilitatea proprie. Am încercat să le dau glas cât mai bine şi cât mai aproape de adevăr, cu formulă de acompaniament de zonă, în ritmul şi culoarea locală.
Rep: Şi când s-a produs acel moment în care Valeria Peter Predescu a devenit solistă de muzică populară ?
V. P.P: În 1972 am început colaborarea cu Orchestra Profesionistă “Bistriţa” a Sindicatelor Bistriţa Năsăud, o orchestră de mare forţă, un nucleu de oameni talentaţi şi aş aminti câţiva dintre instrumentişti: la loc de frunte l-aş pune pe marele rapsod, Ion Sabadâş, Dumitru Ciupa, la instrumente de suflat, Dumitru Cilica, ceteraş renumit de pe Valea Zăgrii, Sabin Deac din Zona de Câmpie, Alexandru Bubi, care era şi dirijorul orchestrei, mai târziu a apărut Anghel Urs, care mai târziu a preluat conducerea orchestrei pentru o perioadă. Prin concurs, reuşind cu media 10 m-am alăturat echipei de solişti şi mi s-au creat multe facilităţi atunci graţie acestui concurs. În echipa de solişti era Petre Petruse, Cornelia Ardelean, Viorica Lazăr, regretatul Ion Conea.
Rep: Aţi făcut vreodată vreun calcul cam câte cântece aţi preluat din acest judeţ şi câte materiale aţi reuşit să editaţi ?
V.P.P.: Am editat peste 61 de discuri, în format LP şi casete şi 14 compact discuri. Eu n-am ţinut să am foarte multe înregistrări. Am mers pe o selecţie şi am vrut să editez valori şi cred că în parte am reuşit. Am ţinut să acopăr oarecum toate genurile muzicale, începând cu doine, balade, cântece de cătănie, câteva variante ale Baladei Şarpelui, a Nevestei fugite de la bărbat, Balada lui Vălean, Balada lui Tănase Todoran, Împărate, Împărate. Cred că am acoperit mult din ceremonialul nunţii năsăudene, cu strigăturile la mire şi mireasă, în prag, la soacră, De tri ori pe după masă. La găină am mai multe strigături. Pe unde mergem voiau să pun pe disc câte o strigătură la găină. Am început în perioada din urmă cu colindele şi am intrat în forţă cu colindele şi pricesnele, imediat după Revoluţie, care au făcut o foarte bună impresie publicului.
Rep: Este vreun cântec pe care îl simţiţi cel mai aproape de suflet ?
V.P.P: N-aş putea să spun numai un cântec. Mie îmi sunt aproape de suflet toate. Dacă eu cânt ceva de nuntă în perioada în care sunt nunţile, atunci astea îmi sunt mai dragi, apoi dacă este Postul Crăciunului mie îmi mai sunt mai dragi colindele, când e Postul Paştelui simt mai puternic pricesnele. Am doine de mamă, doine de sat, doine de înstrăinare. Aş fi făcut mai mult dacă eram ajutată. M-am zbătut singură şi m-am întâlnit cu mai multe oprelişti decât ajutoare şi cu destul de multă răutate în faţă şi mai ales în spate. Răutatea se simte. Ea pluteşte în aer şi face mult rău.
Rep: Vreau să îmi spuneţi câteva cuvinte despre dăscăliţa Valeria Peter Predescu…
V.P.P.: (zâmbeşte) Cea mai dragă perioadă mi-a fost când am lucrat în învăţământ la Telciu. Atunci am reuşit să mă încarc de o energie benefică, de la copiii zburdalnici şi sinceritatea te încarcă pozitiv. Am lucrat o scurtă perioadă şi suplinitoare la grădiniţă, la propunerea fostei mele educatoare, lucru care pe mine m-a bucurat nespus de mult. Mai târziu am lucrat în cooperaţie dar nu m-am despărţit de copii, pentru că şi la Năsăud am iniţiat şi condus un grup de copii “Someşana” şi împreună cu care am realizat peste 12 emisiuni la Televiziunea Română, pe vremea când programul de televiziune era de două ore. Am intrat cu ei în patru emisiuni de Revelion, cu colinde, între care una a fost transmisă pe Eurovision, deschizând astfel programul României cu colindul năsăudean. Lucrul acela m-a fericit şi mi-a dat multă putere de muncă. După perioada de cooperaţie am fost invitată să ocup un loc de referent în cadrul Centrului Creaţiei Populare, aşa cum era atunci, invitaţia venind din partea directorului instituţiei de atunci, sculptorul Mircea Mocanu, căruia îi mulţumesc chiar după trecerea atâtor ani. Eu mă aşteptam ca această invitaţie de a lucra în cultură să vină din partea celor din judeţ. Această propunere a venit din partea unui om care tocmai venea în urbea noastră tocmai din Constanţa şi a văzut în mine omul potrivit la locul potrivit, pe mine lucrul acesta m-a încurajat şi mi-a dat multă putere de muncă. Vreau să fac referire că am avut ca şef apoi pe părintele Ioan Pintea, un om de cultură de mare valoare, apoi pe pictorul Marcel Lupşe. Am putut să lucrez şi să fac un lucru şi pentru rapsozii populari, pentru a-i pune în valoare. Am făcut cu ei înregistrări, CD-uri. Acestea toate sunt documente, pentru că mulţi dintre ei s-au dus, într-o altă lume, probabil mai bună. Eu le-am lăsat cântecele inscripţionate pe acele discuri, drept mărturie că din totdeauna ţăranul român a fost cel care a cântat. Cântecele astea şi le-au făcut oamenii, nu au căzut din cer.
Rep: Îmi spuneţi şi câteva cuvinte despre mureşeni ?
V.P.P.: Eu sunt bucuroasă de întâlnirea şi de buna prietenie a mea şi a noastră a bistriţenilor cu interpreţii din Mureş şi de faptul că la multe acţiuni şi filmări suntem invitaţi, după cum şi noi îi invităm la Bistriţa. E o vecinătate şi o prietenie minunată. Am cântat cu Orchestra Ansamblului Profesionist “Mureşul” şi m-am bucurat de acompaniamentul minunat asigurat de orchestră. Am fost invitată de multe ori în concertele mari la Tîrgu Mureş.
Le mulţumesc celor care s-au gândit să mă invite şi pe mine acolo pentru că mi-au făcut o mare bucurie.

29 martie 2009

Valeria Peter Predescu - 35 de ani de cantec nasaudean



O cariera atat de frumoasa ca a Valeriei Peter Predescu nu putea fi incununata decat de un spectacol cu adevarat de zile mari, desfasurat acasa, in Bistrita. A participat "toata floarea" interpretilor de muzica populara romaneasca, si lumea de pe lume a venit, care cu masinile, care cu autobuzele, in frunte cu primarii de prin mai toate satele si comunele bistritene si nasaudene, sa o sustina cu aplauze, flori si cuvinte frumoase pe draga lor "doamna Valerica". O intreaga editie a emisiunii "Tezaur folcloric", realizata de d-na Marioara Murarescu, i-a fost dedicata, iar imaginile de inceput de cariera, cand fata lui Peter din Telciu, satul de pe Valea Salautei, a venit la Bucuresti sa faca primele sale inregistrari si filmari, la inceputul anilor 70, au fost cu adevarat induiosatoare. Intr-o scena filmata alb-negru, subtire ca trestia, dar si majestuoasa in costumul ei din panzaturi alese cu flori, Valeria canta cu vocea ei puternica, taraneasca, cantecul sau de debut Am dragut nasaudean. Nu stie cum au trecut de-atunci anii!...Referent de specialitate la Centrul Creatiei Populare Bistrita, culegatoare harnica de folclor, iubitoare a batranilor rapsozi, de care s-a ingrijit sa-i scoata pe culegeri si discuri, atenta indrumatoare a copiilor care doresc sa-i paseasca pe urme cu cantecul romanesc, Valeria Peter Predescu a "contabilizat" in cei 35 de ani de cariera 61 de albume, patru carti si culegeri folclorice, un ladoi plin cu diplome, titluri onorifice si premii primite in tara si la diverse festivaluri folclorice internationale (este laureata a premiului "Ethnos" si membra a Academiei de Arte Traditionale din Romania), si atatea turnee si concerte sustinute acasa si prin lume, ca le-a pierdut sirul.
De o aristocratie taraneasca asa cum doar in Ardeal mai gasesti, totdeauna de o modestie ridicata la rang de noblete, Valeria Peter Predescu are prin excelenta vocatia prieteniei, iar glasul sau bland, cu vorba neaosa, sunt cautate de multi dintre cei care o cunosc si o iubesc. Pricesnele sale fac sa lacrimeze pe toti credinciosii, si la hramuri de biserici e mereu prima, la fel cand e vorba de sustinut o cauza umanitara, pentru care a cantat de multe ori fara plata, caci asa a invatat de acasa, ca daca dai, primesti. Prietena dintru inceputuri a revistei "Formula As", Valeria Peter Predescu ne impartaseste gandurile sale, la ceas aniversar.
"Am avut parte de un concert frumos, mi l-a organizat Centrul Judetean pentru Cultura, si am fost bucuroasa ca mi-am adunat colegii de cantec pe langa mine. M-au onorat cu prezenta Sofia Vicoveanca, Achim Nica, Angelica Stoican, Nicolae Muresan, Mariana Anghel, Dorina Oprea, Cornelia Ardelean, Alexandru Pugna, Matilda Pascal-Cojocarita, Stefan Cigu, mai tanara Anuta Motofelea, de care eu m-am ocupat in formarea ei ca interpreta, grupul de copii "Miorita", pe care eu l-am alcatuit si il coordonez. Mi-au venit prieteni buni din comuna Telciu, comuna mea natala, din Salva, din Rebrisoara, din Nasaud, de la Rodna, din Sieu, din Butac, din Prundu Bargaului si din Tiha Bargaului, din Magura, de la Arsita. A venit ansamblul "Salauta" din comuna Telciu, prieteni din copilarie, fosti colegi de catedra (pentru ca am lucrat in invatamant in primii ani ai carierei mele), personalitati culturale,redactori din Radio si Televiziune de la Cluj si de la Bucuresti (Gruia Stoia, Marioara Murarescu). O masina de flori am primit la spectacol si cosuri frumoase cu trandafiri, pe care le-am dus a doua zi la toate bisericile din Bistrita. Am fost bucuroasa ca spectacolul a iesit asa de frumos si ca am ajuns la anii acestia. Batar ca-mi pare rau dupa tineretea mea, ca puteam sa fac mai mult. Acum stau acasa cu cei doi catei si doua pisici ale noastre, imi astept baietii sa vina sa ma viziteze (unul e in Franta, arb
itru de rugby) si nepoatele, Eleonora si Teodora.
Imi ingrijesc gradinuta in care au rasarit primele flori de primavara si astept vremea buna, sa plec prin sate, sa vorbesc cu batranii mei, sa-i fotografiez (o alta pasiune de-a mea) si sa mai aflu de la ei cantece noi. Ca doara n-oi sta pe vatra de acum incolo."
Angelica Stoican: "Valeria Peter Predescu ne-a adus o lume a satului ardelean, pe care acum o cautam cu mare indarjire si pe care o regasim in cantecele sale".
Sofia Vicoveanca: "Sa ne traiesti, Valerica, sa ai sanatate si sa ne aduci alte cantece noi, frumoase si adevarate, asa cum stii tu canta!".
Cornelia Ardelean-Archiudean: "Valeria a facut casa, copii, fantana, dar a mai facut ceva - a adus satul ei, Telciu, cu oamenii si cantecele sale, in fata noastra, pe scena. La multi ani!".
Gelu Furdui (Radio Cluj): "Cand se roaga Valerica la Dumnezeu, caci e o rugatoare neintrecuta, pune o vorba buna acolo si pentru noi, prietenii sai".

Corina Pavel Formula AS 2006/Nr 708

21 martie 2009

Valeria Peter Predescu - Destinul unei voci harazite de Dumnezeu

Valeria Peter Predescu este una dintre cele mai cunoscute si apreciate interprete de folclor din Transilvania. S-a nascut pe meleaguri nasaudene, in satul Telciu, de pe Valea Salautei. A inceput sa cante in 1972, iar primele inregistrari le-a facut la Radio Cluj cu redactorul si culegatorul de folclor Dumitru Vartic. In 1973 a realizat inregistrari la Radiodifuziunea Romana cu orchestra Radio dirijata de George Vancu, iar in anul urmator, a sustinut prima etapa a Concursului "Floarea din gradina", trei ani mai tarziu castigand acest concurs cu maximum de punctaj. Succesele s-au tinut apoi in lant.
- Doamna Valeria Peter Predescu, cate discuri ati inregistrat pana acum?
- In 1974 mi-a aparut primul disc la Electrecord. Era un disc mic, imi amintesc ca era un format de 10 lei la vremea aceea, cu cinci dintre cele sase cantece pe care le inregistrasem la Radio. Un an mai tarziu am fost invitata la Casa Electrecord de catre directorul Teodor Cartis si am editat al doilea disc mic. Dupa doi ani a aparut un LP mare cu douasprezece cantece, intitulat "Ia-ma in brate, dorule" care s-a bucurat de o foarte buna primire. Apoi am facut si alte inregistrari, nu prea frecvent, dar am reusit sa editez, la diferite case de productie, in total 61 de albume (casete, discuri, compact discuri) cu cantari din zona nasaudeana si din arealul folcloric ardelenesc. Am inregistrat trei CD-uri cu pricesne, doua cu colinde, altele cu cantari de dragoste, de dor.
Am inregistrat un CD "Mandre-s nuntile la noi" cu folclor din ceremonialul de nunta nasaudeana. Am de asemenea in repertoriu balade.
- In paralel cu concertele si inregistrarile ati desfasurat si desfasurati o intensa munca de conservare si de promovare a traditiilor populare. Cum se imbina in mod concret aceste activitati?
- Am fost primita in randul membrilor Academiei Artelor Traditionale de la Sibiu in 1995 iar pentru anul 1994 am primit Premiul Ethnos pentru activitatea mea de culegatoare si interpreta a folclorului nasaudean. Apoi mi s-a acordat titlul de cetatean de onoare al localitatii Lesu unde am cunoscut-o pe lelea Reghina Tapalaga, un mare rapsod, o adevarata "preoteasa" a satului, pastratoare de cantari neasemuit de frumoase. Lelea Reghina a trait 92 de ani. In 1936 s-au facut primele inregistrari cu cantecele dumneaei. Marele etnomuzicolog Constantin Brailoiu a dus-o la Bucuresti pentru inregistrari la Institutul de Etnografie si Folclor. Lelea Reghina a inregistrat intr-o perioada in care unii dintre noi nici nu eram nascuti. Eu am luat-o pe lelea Reghina si am adus-o cu mine la Bucuresti la mari spectacole si la televiziune, in emisiuni realizate de redactori de mare forta, ca doamna Marioara Murarescu sau doamna Elise Stan. La un interval insemnat de ani, gratie domnului redactor Gruia Stoia de la Radiodifuziunea Romana, lelea Reghina a inregistrat din nou cantecele pe care le inregistrase in 1936 pe cilindri de ceara. Eu am pornit in lume cu cantarile mele din satul meu drag, Telciu. Am lucrat o vreme in invatamant, apoi in cooperatie dupa care am trecut la Orchestra profesionista a sindicatelor ce tinea de Consiliul Judetean Bistrita unde am fost solista patru ani de zile. M-am intors din nou in cooperatie apoi, imediat dupa Revolutie, am fost invitata sa lucrez ca referent de specialitate la Centrul Judetean de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare Bistrita. Am avut in aceasta calitate ocazii nenumarate sa colind satele si sa fiu in legatura permanenta cu batranii pe care, de altfel, eu ii cunosteam deja pentru ca de la ei imi culegeam cantarile.
- Repertoriul dvs. este specific unei anumite zone?
- Repertoriul meu este nasaudean dar cuprinde cantece si din alte zone ale judetului Bistrita-Nasaud cel mai mult insa de pe Valea Salautei, de unde sunt eu, si de pe Valea Somesului. Am balade din aceste zone, "Balada lui Valean", "Balada lui Tanase Todoran", trei variante ale "Baladei Sarpelui", "Balada nevestei fugite de la barbat", "Balada eroului necunoscut", multe doine, multe cantece propriu-zise de joc, cu strigaturi, cantece din ceremonialul de nunta dar si din ritualul de inmormantare. Am editat in timp o carte intitulata "Destin", scrisa de o scriitoare nasaudeana Melania Cuc. In paginile cartii sunt prezentate viata si activitatea mea dar mai ales colaborarea mea cu ansamblurile folclorice din judet, turneele peste hotare, succesele, premiile obtinute. Acum mi-am luat catedra de muzica in comuna mea, in Telciu. Am sase clase cu copii foarte talentati si am pus bazele unui grup folcloric foarte numeros alcatuit din 54 de copii din comuna. In prima faza i-am invatat colinde. La Craciun copiii au cantat cu glasuri duioase si au dat slava lui Dumnezeu in biserica din Telciu. Ne-am bucurat de o foarte frumoasa primire acolo in mijlocul consatenilor mei. Acum pregatesc cu ei pricesne pentru un concert pascal care va avea loc tot la biserica. In paralel cu activitatea mea la catedra am fost invitata de un post de televiziune local sa realizez o emisiune intitulata "Arta si traditie". Aduc in fata telespectatorilor oameni din lumea satului, mesteri populari, rapsozi, oameni care au ceva de spus, care scriu versuri populare, care au preocupari privind traditiile. Apoi in Bistrita am un alt grup folcloric intitulat "Miorita", alcatuit din aproape 30 de copii dar acestia sunt si din alte localitati ale judetului. Am inregistrat cu ei un disc de colinde, pregatim si cu ei niste pricesne, altele decat cele cu grupul "Salauta". Eu am foarte multe culegeri de folclor cu care as putea edita 4-5 carti. Dar am consultat bibliotecile de specialitate si n-am vrut sa public ceea ce s-a mai publicat, nici macar in variante asemanatoare. Am incercat sa vin cu altceva si am editat un volum "Cantari nasaudene" cu cantari culese si alese de mine.
Dupa publicarea acestei carti am avut o perioada mai grea, cu cateva pierderi dureroase in familie, am pierdut-o pe mama mea, au murit apoi doi frati ai sotului meu, parintii sotului meu, dupa care l-am pierdut pe tata, apoi a murit o matusa care era in grija mea. Mai inainte cand culegeam folclor tot gaseam versuri si cantari de inmormantare dar nu ma preocupau in mod deosebit insa durerea pe care am resimtit-o si care ma mai marcheaza si acum, dupa ani de zile, mi-a starnit curiozitatea de a ma apleca mai atent asupra acestui gen extraordinar de valoros si oarecum neglijat in lucrarile de specialitate. Atunci am adunat versurile pe care le facea diacul dintr-o localitate sau o femeie sau un barbat cu har, versuri individualizate pentru omul care pleca din aceasta lume. Am facut si un set de fotografii la diferite intamplari triste din viata omului. Am editat cartea intitulata "Cantarea de pe urma" cu cele insotitoare ale omului. Cartea are si un compact disc cu vocile femeilor care cantau, care boceau mortii, de fapt la noi nu se spune bocet ci „cantare morteasca". La noi, pe Valea Salautei, se spune "i-l canta pe mort" sau spunem despre cineva care plange ca "se canta". Am inregistrat aceste cantari incepand din 1973 pana in 2005, ultimul vers fiind al lui badea Larion Marica, seful echipei de trisca si din comuna Lesu, iar mai inante de el versul scris de lelea Reghina Tapalaga pe care am numit-o o "preoteasa" a comunei Lesu. Cartea este prefatata de prof. univ. dr. Maria Bocse, cel mai de seama etnolog al Transilvaniei. Dansa mi-a dat si multe sfaturi, ne-am consultat pentru ca sa iasa o carte de valoare, un document de referinta pentru zona si pentru satele din care eu am cules. Am constatat, cu parere de rau oarecum, ca ritualul de inmormantare si secventele insotitoare ale trecerii sunt mai bine conservate decat la ceremonialul de nunta unde s-a inlocuit "strigatura la gaina" cu tortul care vine pe o melodie de mars nemtesc. Sau nu se mai striga in prag atunci cand vin mirele cu mireasa ci se desface o sticla de sampanie si se sparg paharele. Nu mai striga chematoarele atunci cand mireasa e imbrobodita cu naframa de credinta. Exista mai demult obiceiul ca mirele sa-i cumpere viitoarei sotii 2-3 naframi scumpe din targ. Dupa cum imi povesteau parintii mei, Dumnezeu sa-i ierte, bunicul meu dinspre tata s-a dus cu o pereche de boi in targ si o venit cu doua naframi pentru viitoarea nora. Deci tata s-a dus cu bunicul, au vandut boii si-au adus o naframa rosie de par si una galbena pe care tata le avea prinse dupa curea peste costumul popular romanesc si toate lumea se uita sa vada ce naframi a cumparat. La miezul noptii se juca jocul miresei, se puneau banii pe talger dupa care se strangeau fetele, femeile, chematoarele si-i strigau miresei strigatura de nevasta: "Da-i cununa pe-o naframa da' naframa-i tare grea, toate grijile-s in ea", si asa canta ceterasul, femeile strigau, se desfacea cununa de pe capul miresei, i se lua voalul (la noi i se zicea slaier) si o imbrobodeau. Apoi mireasa lua de doua ori la rand naframa si o dadea de pamant pana cand a treia oara i-o lega nanasa si venea mirele si-i strangea legatura. Urma primul joc al mirilor dupa ceremonia asta extraordinara. Toata lumea se ridica in picioare si se uita la mirii care jucau deja ca pereche insotita, luata, casatorita in legile lasate de Dumnezeu.
- De cantarile religioase cand v-ati apropiat?
- De cantarile religioase m-am apropiat in 1992 cu ocazia unui turneu in Israel cu ansamblul "Cununa de pe Somes". Nu mi-am inchipuit niciodata cum este Israelul, nu citisem Biblia, eram un om credincios pentru ca ma trag din parinti tarani credinciosi si mergem la biserica si stiam si ziceam rugaciunile, seara si dimineata. Dar nu mi-am inchipuit ca Pamantul Sfant va avea o influenta atat de puternica asupra mea. Acolo mi-am vazut micimea si nevolnicia. Nu mai eram nici cat un fir de nisip in fata tuturor lucrurilor sfinte de acolo si tot drumul am cantat toate pricesnele pe care le invatasem de la batrani. Dar pana sa ajung la Ierusalim au fost cateva momente care m-au marcat in mod deosebit si carora poate nu le-am dat atentia cuvenita atunci. In 1976, cu ocazia unui turneu al Filarmonicii din Arad la care fusesem invitata, am cunoscut la Ghelari un om simplu. A venit la mine in cabina dupa spectacol si mi-a dat binete.
Tanarul purta un trening si era incaltat cu tenisi. Eu mancam pita cu slanina si ce mai aveam acolo in traista. Acel baiat mi-a spus ca se numeste Rogojanu, ca ma admira, ca am un repertoriu deosebit si ca am o voce care ar fi foarte adecvata pentru cantari bisericesti si pricesne. In acea vreme eu lucram in invatamant si-am zis: "Doamne, cum sa cant pricesne ca ma dau afara din serviciu, raman fara pita." Tanarul a zis:"Doamna Valeria, invatati pricesne pentru ca acestea sunt cantari potrivite pentru vocea dumneavoastra." Atunci m-a dus la biserica de la Ghelari si mi-a daruit o cruciulita mica. Mi-am luat la revedere, am plecat in turneu mai departe. Intre timp valul vietii m-a purtat din invatamant la cooperatie apoi la orchestra profesionista Bistrita si, intr-un turneu, am ajuns pe la Lapus. Acolo a venit cineva de la manastirea Rohia si ne-a transmis o invitatie din partea staretului de a vizita manastirea. Am mers si acolo unul dintre calugari a zis catre mine: "Doamne ajuta!". I-am raspuns: "Doamne ajuta!". Nu-l cunosteam si dupa ce am stat la slujba calugarul ne-a poftit la masa. Cele mai bune mancaruri sunt in manastiri, nu stiu cum le fac, chiar si pe cele de post, dar sunt extraordinare, au un gust deosebit, sunt binecuvantate. Si la masa calugarul mi-a spus: "Doamna Valeria, nu ma recunoasteti? Noi ne-am intalnit la Ghelari." Atunci mi-am dat seama ca era tanarul Rogojanu care venise sa stea de vorba cu mine dupa concert. Imi zice: "Va aduceti aminte ca am spus ca vreau sa ma calugaresc? Uite sunt acum calugar aici la Rohia si dau ascultare. Dar dvs. ati invatat pricesne?" Eu stiam una-doua pricesne atunci, nu mai mult, pentru ca eram solista salariata la Orchestra Sindicatelor, eram subordonati direct Partidului si ce era sa facem? Ne duceam la spovedit pe ascuns, stiti cum a fost, dar nu ne mai vaitam. Ca sa-l potolesc si sa nu mai zica de fata cu toata lumea ca nu stiu pricesne am spus ca voi invata, ca e bine cum spune el. Era in 1980. Au trecut anii si in 1992 plecam cu ansamblul "Cununa de pe Somes" in Israel si eram in aeroport. Deodata in fata mea a aparut un calugar si mi-a zis: "Doamne ajuta!" Am zis si eu: "Doamne ajuta!". S-a asezat langa mine, s-a uitat lung la mine si a zis:"Doamna Valeria, nu ma recunoasteti?" Eu nu l-am recunoscut. Era acelasi calugar, tanarul Rogojanu care ajunsese calugar la Rohia, cu numele de Paisie, si acum calugarul Paisie pleca la Ierusalim impreuna cu ansamblul nostru. Ar fi trebuit sa plece cu noi staretul de la Rohia dar fiind ocupat cu alte treburi l-a delegat pe parintele Paisie sa ne insoteasca. Parintele m-a intrebat din nou acolo in aeroport: "Doamna Valeria, ati invatat pricesne?" Nu-mi venea sa cred. Mi-am zis: "Exista Dumnezeu si Dumnezeu mi-a lasat mult timp de gandire pentru ca eu sa ma apropii de acest gen de cantari". I-am raspuns: "Sa stiti c-am invatat si-am sa le cant tot drumul la Ierusalim." Dar la Ierusalim, dupa doua zile, calugarul Paisie a spus ca el merge si la Bethleem si apoi vrea sa ajunga la Muntele Athos. Mi-a zis asa: "Doamna Valeria, eu ma voi duce la Athos dar dvs. sa cantati pricesne!" Si tot drumul acolo in Tara Sfanta am cantat pricesne: "O, Maicuta Sfanta", "Vai, vai, Ierusalime", "La raul Iordanului" si alte cantari si mi-am pus un gand: "Doamne, ajuta-ma cand ma voi intoarce acasa sa inregistrez aceste pricesne." N-aveam bani pentru inregistrari dar mi-am pus nadejdea in Dumnezeu ca ma va ajuta. Toata lumea se mira si ma intreba: "Doamna Valeria, de unde stiti atatea pricesne?" Erau vreo treizeci de cantari si cantam priceasna dupa priceasna, doar un pic imi trageam sufletul si o luam de la capat. In fata mea era un om bogat care avea in zona din care veneam multe magazine si depozite. Se tot intorcea catre mine si zicea: "Iti spun drept Valeria, eu asemenea cantari n-am mai auzit". Mi-a promis atunci ca ma va ajuta sa realizez niste inregistrari. Credeti ca m-a ajutat? Nu. Pana la urma, Dumnezeu m-a ajutat si le-am inregistrat. In 1992 am realizat un disc cu colinde si pricesne care s-a bucurat de foarte mult succes. Am inregistrat colindele cu un acompaniament de exceptie al dirijorului, compozitorului si folcloristului Constantin Arvinte iar pricesnele le-am cantat rugandu-ma asa... singura inaintea lui Dumnezeu. Sunt puse si efecte muzicale, toaca si clopote, asa cum se cade. Pricesnele le cant cu dragoste celor care au credinta in Dumnezeu si celor care asculta aceasta muzica si o pun pe primul loc in preferinte, lasand celelalte ritmuri straine de neam si de tara sa sune in pustiu.
- Cantati si in biserici si manastiri?
- Cant foarte des la hramuri, la sfintiri de biserici, in fiecare Post de peste an. Daca ma duc in satele noastre si intru intr-o biserica imediat ma vede preotul, ma vad oamenii si ma cheama la corul bisericii. La mine in sat cant cel mai greu si cel mai rau. Nu pot canta pentru ca-mi vine sa plang. Vad acolo banca unde statea mama mea, unde statea matusa mea si mi-e foarte greu, ma ineaca plansul si nu cant la valoarea la care trebuie interpretate aceste cantari care, in plan interpretativ, sunt foarte grele. Trebuie multa forta, sunt cantari lungi, n-au nici o pauza, nici un respiro, nu intervine nimic, nici orchestra, nici un ison. Singura respiri, singura inghiti si trebuie sa canti pentru ca te asculta o biserica plina si te asculta Dumnezeu daca te-ai invrednicit cat de cat si de un pic de post si de rugaciune. Acolo inaintea lui Dumnezeu nu prea tine sa te duci cu fala.
- Care au fost cele mai emotionante momente pe care le-ati trait cantand pricesne?
- Au fost momentele extraordinare de la Dublin din Irlanda unde am cantat pentru comunitatea celor peste 2000 de romani care traiesc acolo. Am cantat in Germania la Nurnberg, la Gummesbach si Offenbach si am fost binecuvantata de IPS Mitropolit Serafim. Am ajuns si la comunitatea romaneasca de pe Valea Timocului din Serbia, cea mai napastuita pentru ca acolo nu au scoli in limba romana si nu au nici biserici. Parintele Boian a facut insa o bisericuta ortodoxa pe proprietatea lui, starnind adversitati din partea autoritatilor sarbe care nu recunosc drepturile romanilor timoceni. Am cantat si in bisericuta romaneasca de-acolo de la Malainita. Acolo au fost numai membrii ansamblului "Cornisorul" si preotul dar eu sunt sigura ca Dumnezeu ne-a ascultat cantarea. Tot in Serbia am fost in Voivodina, la Varset, si a venit lumea si spunea: "Doamna, sa ne cantati rugaciunile", ei nu stiau ca li se zice pricesne. Daca orchestra incepea un alt cantec, din sala se auzeau voci: "Nu, nu, noi vrem sa ne cantati rugaciunile!" Pricesnele au fost difuzate si la radio, acolo in Voivodina. Ne-am dus si la o manastire din apropiere si i-am cerut voie unei maicute sa cant acolo. Am cantat la Ierusalim, cum v-am mai spus, apoi am mai cantat in Franta, in cateva catedrale dar si la o manastire ortodoxa unde se duc frecvent copiii mei, la 45 de km de Mazamet.
Baiatul nostru cel mai mare Mihail Adrian e stabilit in aceasta localitate impreuna cu nora noastra Aurica si cu fata lor, Eleonora, care este studenta la Limbi straine la Alby.
Baiatul nostru este arbitru de rugby. Copiii au casa lor, au dubla cetatenie. In multe festivaluri internationale mi-am inceput recitalul cu: "O, Maicuta Sfanta, te rugam fierbinte sa ne-asculti de-a pururi marea rugaminte" si multi credinciosi cantau impreuna cu mine. Am ajuns si in Belgia, cu ansamblul "Tiblesul" la o actiune a satelor infratite, am cantat in cateva biserici catolice in cadrul unui program special, cu drapelul romanesc in fata. A fost foarte frumos!
- De parintele Paisie mai stiti ceva?
- Da. Parintele Paisie este staret la o chilie de la Schitul Lacu din Muntele Athos. Mi-a trimis in 1996 o scrisoare semnata de dansul si obstea. Imi scria ca nu au ajutor nici din Romania, nici de la greci si ca doreau sa reconstruiasca Chilia Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Ma ruga sa fac apel la prietenii nostri comuni sa doneze cate ceva pentru ca ei sa poata sa-si faca aceasta chilie. Am demarat un spectacol, un concert. Atunci mi-a aparut un compact disc cu pricesne intitulat "Sfanta Maria, pentru noi roaga-te". Am lansat discul cu ocazia acestui concert si am spus ca adunam bani pentru calugarii romani de la Schitul Lacu si pentru Manastirea de la Parva-Rebra, grav afectata de o alunecare de teren. S-a facut un apel si prin revista Formula AS si s-au adunat peste 100 de milioane. Am mai pus bani si de la mine si de la baiatul nostru Valeriu Nicolae care e in Bistrita. A mai trimis bani spre Athos si baiatul meu din Franta impreuna cu alti prieteni romani. Parintele Paisie ne-a trimis mir si tamaie si o panglica masuratoare dupa Braul Maicii Domnului din racla de acolo de la Muntele Athos, din Gradina Maicii Domnului, cu care mi-am legat eu camasa, costumul popular. Am un gand bun pentru parintele Paisie si pentru calugarii romani de la Muntele Athos care se roaga pentru noi.
- Ce le transmiteti cititorilor site-ului nostru?
- Din toata inima le doresc sanatate, le doresc bucurii, suntem in Postul Sfintelor Pasti si sa-l rugam pe Dumnezeu ca Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos sa ne fie tuturora de folos, sa fim aproape de credinta strabuna, pe cat posibil sa fim milostivi, sa ne impacam cu cei cu care ne-am suparat, cu voie sau fara voie, sau ne-au suparat la randul lor, sa fim iertatori ca asa vrea Dumnezeu si sa fim mai aproape de credinta pentru ca avem mai mult de castigat decat din alte indeletniciri pe care nu vreau sa le numesc pentru a nu supara pe nimeni. Mai aproape de Dumnezeu vom avea dragostea Dumnezeului nostru, vom avea sanatate si pe cei dragi aproape. Inca o data va doresc sanatate, bucurii, sa dea Dumnezeu ca la masa Sfintelor Pasti sa-i aveti pe toti cei dragi aproape, sa aveti fericire in suflet tot anul si toata viata dvs.! Va multumesc si va iubesc.
Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati