Valeria

Valeria

Valeria Peter Predescu în Folclor Nepieritor - 21 martie 2009

http://www.trilulilu.ro/video-divertisment/folclor-nepieritor-21-03-09 Postul de televiziune NCN Tv a difuzat sâmbătă, 2 mai 2009, de la ora 19.00 dar şi de la 23.00, duminică 3 mai de la ora 15.00 şi luni de la 15.30 emisiunea Folclor Nepieritor In Memoriam Valeria Peter Predescu. Astfel, telespectatorii clujeni, precum şi iubitorii emisiunii care ne urmăresc pe internet la http://ncn.ro au avut ocazia să revadă emisiunea din pragul Bunei Vestiri (ce paradox!). 21 martie...început de primăvară astronomică, prolog la ce avea să urmeze? Ştie doar Bunul Dumnezeu, cel căruia-I închina laude şi slavă...cântându-L ca nimeni altcineva... Doamne, privind-o acum, parcă emisiunea s-a desfăşurat în alte dimensiuni, pe alte coordonate, i-am descoperit alte înţelesuri. Parcă atunci, Domniţa din Ţara Năsăudului "s-a dăruit" mai mult ca oricând, s-a dăruit cu puterea celui care doreşte să împartă tot ce are mai de preţ cu toţi cei care ştiu să...preţuiască... M. Golban

Valeria Peter Predescu - Ia-ma-n brate dorule - Arhiva TVR

Valeria Peter Predescu - Ia-ma-n brate dorule - Arhiva TVR

Vezi mai multe video din muzica

despre Telciul EI...DRAG


Valeria Peter Predescu - Despre Telciu
Vezi mai multe video din Divertisment

VALERIA PETER PREDESCU NE-A PĂRĂSIT

Timpul n-a mai avut răbdare…
Pentru cei care n-au avut fericirea să-o cunoască pe Valeria Peter Predescu, nu ştiu cum aş putea s-o descriu eu în câteva cuvinte.
Am cunoscut o cu multi ani in urmă, fiind legate de aceaşi pasiune, scrisul, arta, cultura. Cum ar putea să prindă hârtia pulsul unui om, al unui prieten?
În lume existã unii oameni care sunt nãscuti sã trãiascã numai pentru meseria aleasa.Valeria ne-a fost colegă la Centrul de Cultură din Bistriţa Năsăud. Am invitat-o la festivalul Pe deal la Teleormănel, ea răspuzând invitaţiei la acţiunile organizate de noi.
Cei dimprejurul EI i-au spus totdeauna VALERICA. Familiaritate dictată de stilul EI franc şi neostentativ de a ţi se aşeza alături, fără emfază şi fără complexe, din prima clipă a unei întâlniri.
Avea o încredere necenzurată în oameni şi în puterea de comunicare sinceră, neprotocolară. Trădările nu au descurajat-o niciodată să-şi schimbe felul de a fi. S-a considerat datoare să zâmbească neforţat oricărui ins despre care credea că are ceva de spus.
Sfătuia pe oricine spre lucrul fără încrâncenare, făcut cu dragoste şi cu teamă de Dumnezeu, unica instanţă pe care-a recunoscut-o vreodată.
A cãzut drept si demn, aşa cum a trãit întreaga viatã, o viatã poate prea scurtã. Aripa nedreaptã a Destinului a lovit-O pe neasteptate, când mai avea multe de realizat.
De acolo de unde se aflã, am vrea sã stie de se poate, cã aici la noi la noi este primãvarã, este o zi frumoasã, dar tristã prin DISPARTIA EI.
A fost sufletul unor manifestari muzicale de larga rezonanta, I-AU FOST dedicate cĂrŢi, a imprimat CD-uri cu muzică populară şi cântece religioase. În toate aceste ipostaze şi-a relevat, cu prisosinţă, pasiunea, talentul, şi imensa-I dragoste de artă autentică şi durabilă.
Acum când clepsidra se scurge nestingherit, rămân amintirile despre un Om deosebit, neobosită culegătoare de noi cântece. Ne rămân cântecele cărora le-a dat glas cu multă trăire alături de interpreţi din Bistriţa, dragi sufletului ei, părintele Cristian Pomohaci şi Alexandru Pugna.
Am rămas mai săraci, Valeria Peter Predescu, va cânta în Tezaurul folcloric din ceruri alături de alţi interpreţi dispăruţi prematur dintre noi.
CD-urile aici pe pământ le vom asculta noi, Ea va cânta îngerilor în ceruri. Fără Ea, fără cântecele ei, suntem mai săraci.
’’Omul nu este stãpân pe duhul sãu de viatã, ca sã-l poatã opri la fel, nu este stãpân pe ziua morţii şi în aceastã luptã nu încape amânare.’’(Ecleziastul 8.8)
Reflectând la plecarea dintre noi, înclinăm sã credem cã Dumnezeu a iubit-o mult pe Valeria, scutindu-o, în marea-I bunãtate şi întelepciune, de chinurile suferinţei, chemând-o la sânul Sãu pentru a-i încredinţa o altã misiune la fel de sublimã în altã viaţã.
Iuliana Cîrnaru
CJCPCT Teleorman



Ce mi-e mie drag in viata - Folclor nepieritor 21.03.09

Stau bade si ma gandesc - Folclor Nepieritor 21.03.09

Hurduzaul stiu juca - Folclor Nepieritor 21.03.09

M-o întrebat cucuţu

La căsuţa d-ingă vale

Măi, bădiţă, struguraş

În frumosul nost Ardeal

Cruce sfanta, parasita

La căsuţa d-ingă vale - TVR2

01 mai 2009

Valeria Peter Predescu - în corul îngerilor

A consemnat Mihai Teodor Naşca

E greu sa vorbesti despre oameni la trecut. Ne nastem singuri si murim la fel. Valeria Peter Predescu a plecat in lumea celor fara de dor probabil asa cum a si venit. Nu a vrut sa deranjeze pe nimeni, nu a vrut sa faca din asta un eveniment si atunci cand a fost anuntata ca Domnul de sus o asteapta a raspuns fara sovaiala. Ne-a lasat pe noi in urma cu povestile noastre despre domnia sa si cu un adevarat tezaur nasaudean, pe care greu ii va fi cuiva sa il mai egaleze. Vesnic cu zambetul pe buze, niciodata plangandu-se, convinsa mereu a poate da din pofta de viata si altora, mereu gata sa ajute la nevoie, cu povesti asemeni celor din cartile de povesti, cu glasul si graiul acela de-acasa- asa mi -o amintesc pe Valeria Peter Predescu. Mama Vali cum ii spuneau prietenii se intoarce acasa! Gata cu turneele obositoare e vremea odihnei… cand toate povestile sunt parca din vremurile trecute. Acum două primăveri ne acorda un interviu pe care îl redăm mai jos. Primavara aceasta si-a cerut un tribut prea mare… Ne va fi tare dor de tine Valeria Peter Predescu….


Rep: Doamnă Valeria Peter Predescu ştiu că o latură importantă a activităţii dumneavoastră este cea de culegător de folclor şi mai ştiu că prima dragoste au fost culegerile de folclor după care a venit şi cântecul...

Valeria Peter Predescu: Culegerile şi curiozitatea mea de a vizita bătrânii satelor m-a ajutat mult mai târziu. La început nu mi-am dat seama era numai o curiozitate pentru că fiecare bătrân avea câte o poveste interesantă. Avea să îmi mărturisească ceva numai mie aşa ca la o sfântă spovedanie. Îmi povesteau despre viaţa lor zbuciumată, despre perioadele crâncene din război, cum le îngheţau picioarele în tranşee, cum stăteau cu piepturile dezgolite în faţa gloanţelor. Mi-au mărturisit cât de dor le-a fost de ţară şi de cei dragi, de sat şi tradiţii. Mai târziu am găsit acele îndurerate şi însângerate scrisori din război, scrise sub formă de poezii şi care erau păstrate la grinda de la podul casei. Multe dintre ele sunt păstrate şi astăzi şi marea părere de rău este că cei care le-au scris nu s-au mai întors de pe front. Toate poveştile acestea laolaltă m-au făcut să lăcrimez şi să mă apropii pe zi ce trece de aceşti oameni, uitaţi într-o lume a satului. I-am căutat mai des şi le-am ascultat aceste poveşti răbufnirea lor în veselie, în cântări, în strigături, în lucrurile din partea mai veselă a vieţii. Le-am adunat, le-am pus în caiete apoi în cărţi. Am restituit oamenilor o parte din “zestrea” încredinţată. Am trecut cântecele acestea prin sufletul meu, prin sensibilitatea proprie. Am încercat să le dau glas cât mai bine şi cât mai aproape de adevăr, cu formulă de acompaniament de zonă, în ritmul şi culoarea locală.
Rep: Şi când s-a produs acel moment în care Valeria Peter Predescu a devenit solistă de muzică populară ?
V. P.P: În 1972 am început colaborarea cu Orchestra Profesionistă “Bistriţa” a Sindicatelor Bistriţa Năsăud, o orchestră de mare forţă, un nucleu de oameni talentaţi şi aş aminti câţiva dintre instrumentişti: la loc de frunte l-aş pune pe marele rapsod, Ion Sabadâş, Dumitru Ciupa, la instrumente de suflat, Dumitru Cilica, ceteraş renumit de pe Valea Zăgrii, Sabin Deac din Zona de Câmpie, Alexandru Bubi, care era şi dirijorul orchestrei, mai târziu a apărut Anghel Urs, care mai târziu a preluat conducerea orchestrei pentru o perioadă. Prin concurs, reuşind cu media 10 m-am alăturat echipei de solişti şi mi s-au creat multe facilităţi atunci graţie acestui concurs. În echipa de solişti era Petre Petruse, Cornelia Ardelean, Viorica Lazăr, regretatul Ion Conea.
Rep: Aţi făcut vreodată vreun calcul cam câte cântece aţi preluat din acest judeţ şi câte materiale aţi reuşit să editaţi ?
V.P.P.: Am editat peste 61 de discuri, în format LP şi casete şi 14 compact discuri. Eu n-am ţinut să am foarte multe înregistrări. Am mers pe o selecţie şi am vrut să editez valori şi cred că în parte am reuşit. Am ţinut să acopăr oarecum toate genurile muzicale, începând cu doine, balade, cântece de cătănie, câteva variante ale Baladei Şarpelui, a Nevestei fugite de la bărbat, Balada lui Vălean, Balada lui Tănase Todoran, Împărate, Împărate. Cred că am acoperit mult din ceremonialul nunţii năsăudene, cu strigăturile la mire şi mireasă, în prag, la soacră, De tri ori pe după masă. La găină am mai multe strigături. Pe unde mergem voiau să pun pe disc câte o strigătură la găină. Am început în perioada din urmă cu colindele şi am intrat în forţă cu colindele şi pricesnele, imediat după Revoluţie, care au făcut o foarte bună impresie publicului.
Rep: Este vreun cântec pe care îl simţiţi cel mai aproape de suflet ?
V.P.P: N-aş putea să spun numai un cântec. Mie îmi sunt aproape de suflet toate. Dacă eu cânt ceva de nuntă în perioada în care sunt nunţile, atunci astea îmi sunt mai dragi, apoi dacă este Postul Crăciunului mie îmi mai sunt mai dragi colindele, când e Postul Paştelui simt mai puternic pricesnele. Am doine de mamă, doine de sat, doine de înstrăinare. Aş fi făcut mai mult dacă eram ajutată. M-am zbătut singură şi m-am întâlnit cu mai multe oprelişti decât ajutoare şi cu destul de multă răutate în faţă şi mai ales în spate. Răutatea se simte. Ea pluteşte în aer şi face mult rău.
Rep: Vreau să îmi spuneţi câteva cuvinte despre dăscăliţa Valeria Peter Predescu…
V.P.P.: (zâmbeşte) Cea mai dragă perioadă mi-a fost când am lucrat în învăţământ la Telciu. Atunci am reuşit să mă încarc de o energie benefică, de la copiii zburdalnici şi sinceritatea te încarcă pozitiv. Am lucrat o scurtă perioadă şi suplinitoare la grădiniţă, la propunerea fostei mele educatoare, lucru care pe mine m-a bucurat nespus de mult. Mai târziu am lucrat în cooperaţie dar nu m-am despărţit de copii, pentru că şi la Năsăud am iniţiat şi condus un grup de copii “Someşana” şi împreună cu care am realizat peste 12 emisiuni la Televiziunea Română, pe vremea când programul de televiziune era de două ore. Am intrat cu ei în patru emisiuni de Revelion, cu colinde, între care una a fost transmisă pe Eurovision, deschizând astfel programul României cu colindul năsăudean. Lucrul acela m-a fericit şi mi-a dat multă putere de muncă. După perioada de cooperaţie am fost invitată să ocup un loc de referent în cadrul Centrului Creaţiei Populare, aşa cum era atunci, invitaţia venind din partea directorului instituţiei de atunci, sculptorul Mircea Mocanu, căruia îi mulţumesc chiar după trecerea atâtor ani. Eu mă aşteptam ca această invitaţie de a lucra în cultură să vină din partea celor din judeţ. Această propunere a venit din partea unui om care tocmai venea în urbea noastră tocmai din Constanţa şi a văzut în mine omul potrivit la locul potrivit, pe mine lucrul acesta m-a încurajat şi mi-a dat multă putere de muncă. Vreau să fac referire că am avut ca şef apoi pe părintele Ioan Pintea, un om de cultură de mare valoare, apoi pe pictorul Marcel Lupşe. Am putut să lucrez şi să fac un lucru şi pentru rapsozii populari, pentru a-i pune în valoare. Am făcut cu ei înregistrări, CD-uri. Acestea toate sunt documente, pentru că mulţi dintre ei s-au dus, într-o altă lume, probabil mai bună. Eu le-am lăsat cântecele inscripţionate pe acele discuri, drept mărturie că din totdeauna ţăranul român a fost cel care a cântat. Cântecele astea şi le-au făcut oamenii, nu au căzut din cer.
Rep: Îmi spuneţi şi câteva cuvinte despre mureşeni ?
V.P.P.: Eu sunt bucuroasă de întâlnirea şi de buna prietenie a mea şi a noastră a bistriţenilor cu interpreţii din Mureş şi de faptul că la multe acţiuni şi filmări suntem invitaţi, după cum şi noi îi invităm la Bistriţa. E o vecinătate şi o prietenie minunată. Am cântat cu Orchestra Ansamblului Profesionist “Mureşul” şi m-am bucurat de acompaniamentul minunat asigurat de orchestră. Am fost invitată de multe ori în concertele mari la Tîrgu Mureş.
Le mulţumesc celor care s-au gândit să mă invite şi pe mine acolo pentru că mi-au făcut o mare bucurie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu